De fiecare dată când mă gândesc la ziua că te vei casatorii, și tăticu n-are să fie acolo, îmi aduc aminte de el când îmi împărtășea visele pentru viitor: unde o să stau eu și Daniel într-o casă duplex, cum tu și Alina o să mergeți la casele soților voștrii, și plâng… Îmi aduc aminte și de mine, în clasa a 10-a, cand, mergeam cu autobuzul, și mă gândeam la ziua când ai să te mariți. Îmi imaginam în locul tău un soț, și pentru mine, un cumnat care o să aibă „care și călăreți”, și are să-mi dea și mie să fac treabă pe lăngă „hambare”. Lucrurile n-au stat nici cum m-am gandit eu, nici cum se gândea tăticu: VOIA LUI, S-A ÎMPLINIT, și iată-vă azi, așteptând sărbătoarea voastră.
El a plecat, iar eu am rămas, să realizez că nu bogăția cumnatului, tatălui, neamurilor sau altcuiva, te face și pe tine împlinit, ci un suflet bun, un om demn, cineva care poate înțelege și ierta, cineva care ajută la timp și nelatimp. Cineva care iubește fără doar și poate, și îți oferă un zâmbet, îți oferă brațe deschise și ochi plini de lacrimile revederii.
Toate ar fi ruine pazite de un paznic bătrân, toate ar fi comori ținute sub cheie, toate ar fi frunze purtate de vânt, picături de rouă strânse în zori de zi sau fulgi de zăpadă în soare dacă n-ar fi fost el, daca n-ar fi fost ea.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acel ce mi-a fost tată, pentru surorile mele, pentru fratele meu, pentru mama mea și nu în ultimul rând, pentru cumnatul meu și mătușa Cuță împreună cu familia care ne-au fost cel mai aproape.
El se bucură în ceruri…
Cu stimă, Ionuț Rus
Desi doar acum m am hotarat sa ti las un comment, iti marturisesc ca am citit de cel putin zece ori, gandurile frumoase pe care le ai asezat atat de frumos in postarea ta , si de asemenea sa stii ca de cate ori citesc , mi se preling lacrimi sub gene, si ma coplesesc o sumedenie de sentimente..intrebari fara raspuns si intrigi…doar tu stii cat de mult mi as fii dorit ca taticu sa l cunoasca pe viny, scumpul meu sot!!si sa primesc si de la el binecuvantarea, ma doare asa de tare pt ca nu mai este mult si o sa simti aceleasi sentimente…si acelasi gol pe care l-am simtit si eu atunci cand am intrat in biserica si am vazut locul lui gol…ma rog inca de pe acuma sa te ajute TATA sa treci cat mai usor peste asta!!trebuie sa ne obisnuim cu ideea…de ce e asa..o stie EL!!
Te iubeste ana tare tareeeee
Sa stii ca sunt foarte mandra de tne..chiar daca nu-ti arat totdeauna asta!!!