Blogul lui Ionuţ Rus

De ce?

Într-o zi am să mor, răpus de ceva. În lumea ce ne înconjoara, vedem tot mai des canceroşi, oameni bolnavi de diabet, copii cu leucemie şi totuşi… ZÂMBESC.

Priveam stupefiat într-o seară, înainte cu o zi de Ajunul  Crăciunului, un reportaj în care erau prezentaţi nişte copii, la care un domn le-a adresat o întrebare: „Ce vreţi să vă aducă Moş Crăciun, copii?” Ce a declanşat o revolta în mine,  era faptul că nu am am fost mulţumit că în ziua aceea am mancat 3 sau 4 felii de pâine cu zacuscă, până la ora 5, deşi acasă aveam mâncare, iar dorinţa copilaşilor era: „…nişte sarmale şi puţină supă…” DE CRACIUN? Cand toate mesele noastre sunt încărcate de bunătăţi, şi e nevoie sa desfacem cureaua, când familia noastră micuţă, merge la cumpărături şi aduce coşul PLIN, pentru – „tot anul”…  [da de unde... luăm şi ce nu avem nevoie, ca mai târziu să aruncăm...] Cât de dureros să ştii că trăim într-o ţară ce îşi fabrică moneda, şi totuşi oamenii, mor încă de foame, familii care rămân îndurerate de pe urma bogaţilor ce nu ştiu sa pună preţ pe „o bucată de pâine uscată…” Să ştii că trăieşti pentru 6 milioane pe lună, cu care trebuie să întreţii o familie, trebuie să cumperi ghiozdan şi rechizite pentru copilul tău. Să vrei să-i oferi mai mult pentru ca el, să nu se simtă dat la o parte de ceilalţi, să vrei să traiască normal şi să ajungă ceva în viaţă şi să nu poţi face nimic, să te simţi legat de mâini şi biciuit pentru nimic, să vezi o ţară antonim cu cea pe care o visa Vlad Ţepes…  Să ajungi să crezi că nu are rost să trăieşti, şi să vezi atâţia tineri care vor să se căsătorească şi defapt să mai aibă încă dubii: „Unde?”, „Cum?”, „De ce?” şi să ajungi momentele de disperare în care să simţi moartea ca pe o stare euforică, să vrei să mori, şi moartea să întârzie….

Ionuţ Rus.